Azi e secetă.

Azi n-am nici o idee. Pur şi simplu nu-mi vine nimic în minte. E o zi d’aia căcăcioasă in care n-ai chef de nimic.

Dar, având o minte total bolnavă, tot scriu. E mişto să scrii despre nimic. Şi totuşi pot sa ma laud cu ceva azi. Am primit câteva reclamaţii cu privire la diacritice acum o lună. Sincer m-a durut in pula de ele. Dar, vorba aia: „Cititorul nostru, stăpânul nostru, lua-ne-ar pula-n gură!” Aşa ca a trebuit să fac o comandă specială de diacritice tocmai din Japolanda. Au sosit cam greu, ştiu, dar a meritat efortul. Acum am diacritice. Lumea o să mă inţeleagă mai bine atunci cand o sa zbier din toţi rarunchii: „S-o fut pe mă-ta intre ţaţe!”

Şi totuşi e cam greu cu drăciile astea. Deşi sunt 129 de cuvinte până acum, mă chinui la articolul ăsta de 10 minute. Ceea ce in mod normal era ca o adiere peste buci, acum s-a transformat intr-o orgie SM. Mă rog.

La final, o monstră din noile mele diacritice: Rică nu ştia să zică: Să mă piş in curu’ tău să faci apă la plămâni.